Un duel de George Topârceanu

Un duel de George Topârceanu
(fragment)

Eroii mei sunt doi cocoşi
De rasă, pintenaţi,frumoşi…
Dintr-o privire ofensaţi,
Încep duelul fără sfadă.
Au martori puii speriaţi.
Teren-o parte din ogradă…
Ei stau o clipă faţa-n faţă,
Cu ciocurile la pământ,
Apoi deodată-şi iau avânt
Şi lupta-ncepe săltăreaţă:
sar deodată,
Dau cu ciocul,
Cad alături,
Schimbă locul,
Bat din aripi,
Dau din gheare.
Unul cade,
Altul sare…
Iar s-atacă,
Iar se pişcă…
Dar deodată nu mai mişcă…
Faţă-n faţă, multă vreme,
Stau aşa, ca două gheme
Neclintite şi zburlite,
Până când, pe nesimţite,
Unul părăseşte sfada,
Întorcându-se cu coada…

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.