La săniuş de Ion Agârbiceanu


La săniuş de Ion Agârbiceanu

La începutul săptămânii fluturau rar câţiva fulgi de nea prin văzduhul sur. Se opreau pentru o clipă nehotărâţi, apoi coborau iar şi iar se opreau. Parcă le părea rău după înălţimile din care veneau. Numai la o săptămână şi iarna s-a înstăpânit peste lume, până la marginea zării.
-Cojoc gros ca în anul acesta n-a mai avut dumneaiei de mult, vorbesc între ei bătrânii.
Uliţele satului sunt acoperite de un covor alb şi gros. Casele par mai mici, dormitând sub acoperişurile grele. Gerul s-a mai muiat şi copiii satului au şi pornit cu săniuţele pe coastă. Locul e larg, aşa încât pot pleca deodată zeci de săniuţe ce vin ca trăsnetul până la poale.
Mult s-au mai rugat Vasilică si Niculăiţă de părinţi să-i lase şi pe ei cu săniuţa.
- Dacă păţiţi ceva? Acolo sunt şi sănii mai mari care vă pot doborî.
Dar, până la urmă, au primit îngăduinţa. Se făcură amândoi cai şi porniră în fugă către coasta săniuşului. Obrajii le ardeau de bucurie şi ochii le scânteiau.
-Şezi tu înainte, Vasilică!
-Ba şezi tu!
-Să şadă cel care ştie sania mai bine, zise un băiat de alături.
Până la urmă se aşeză Vasilică în faţă. Apoi ceru să conducă si Niculăiţă.
Sania se răsturnă de două ori. Trecu la cârmă iar Vasilică. Şi tot aşa, nici nu ştiau cum fuge timpul.
Se înseră când copiii intrară în curte.
-Acum se vine? le strigă mama. N-aţi păţit nimic?
-N-am păţit. Şi copiii intrară bucuroşi în casă, cu gândul că a doua zi vor merge iar la săniuș.

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 8.1/10 (61 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +17 (from 27 votes)
La săniuş de Ion Agârbiceanu, 8.1 out of 10 based on 61 ratings

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>