Cuvant de Tudor Arghezi

Vrui, cititorule, să-ți fac un dar, 
O carte pentru buzunar, 
O carte mică, o cărticică.
Din slove am ales micile
Și din înțelesuri furnicile.
Am voit să umplu celule
Cu suflete de molecule.

Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotăcel.
Pe-o foaie de trestie-ngustă.
O harpă:am ales o lăcustă.
Cimpoiul trebuia să fie un scatiu
Și nu mai știu…
Farmece aș fi voit să fac
Și printr-o ureche de ac
Să strecor pe un fir de ață
Micșorată, subțiată și nepipăită viața
Pana-n mâna, cititorule, a dumitale.
Măcar câteva crâmpeie, 
Măcar o țandără de curcubeie, 
Măcar nițică scamă de zare.
Nițică nevinovăție, nițică depărtare.
Aș fi voit să culeg drojdii de rouă, 
Într-o cărticică nouă, 
Parfumul umbrei și cenușa lui.
Nimicul nepipăit să-l caut vrui, 
Acela care trăsare
Nici nu știi de unde și cum,
Am răscolit pulberi de fum… 

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0.0/10 (0 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)
(Visited 12 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.