Cuiul de Tudor Arghezi

Cuiul de Tudor Arghezi

Într-o vreme la-nceput
Şi-ntr-un leat nemaiştiut,
Care, nu pot să însemn,
Casele erau de lemn
Şi ulucile de scânduri,
Ca şi azi, întinse rânduri,
Puse strâmb şi cap în cap
Şi proptite cu proţap.
Dar, zburau cu fiecare
Vânt mai tare,
Case, garduri şi pătule;
Şi în timpurile toate
Grijile erau destule.
Le-adunai împrăştiate
Şi-ncepea din nou şi iar
Truda muncii în zadar.
Ca să scoli din clătinare
Iarăşi doagele-n picioare
Şi din nou să le anini
Cu te miri ce rădăcini.

Năzdrăvan, cum altul nu-i,
Un băiat al nimănui
Născoci, atunci, un cui
Şi l-a scos şi arătat.
Cuiul nou o săptămână
A umblat din mână-n mână
A fost strâns şi pipăit,
Pus pe limbă, mirosit,
Nici un om nu înţelege
Cuiul ţeapăn cum să lege,

Fără funii şi curele,
Scândurile între ele.
Năzdrăvanul şi golanul
Îl înfipse cu ciocanul.
Zice unul:”-Dragul meu,
Aşa cui făceam şi eu,
Poate chiar mai dichisit,
Însă vezi, nu m-am gândit.”

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 9.1/10 (7 votes cast)
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: +4 (from 4 votes)
Cuiul de Tudor Arghezi, 9.1 out of 10 based on 7 ratings

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.